Rock

Un om a fost intrebat cum se poarta un rocker iar raspunsul lui a fost : "Rockul este un mod de viata. Trebuie sa o simti in sange. Ce face rockul asa special? Faptul ca este o muzica adevarata, o muzica ce este creata de oameni cu instrumente si nu de calculator...Un rocker adevarat ar trebui sa stie ca nu un tricou il face rocker. Este vorba despre atitudine si devotament fata de un tip de muzica. LONG LIVE THE ROCK !!!

Demon with angel face

Cum oare poti fi asa rece?

Si sa ma lasi atat sa sufar

Cum poti lasa iubirea sa plece?

Sa inchizi al fericirii cufar/

Nu as putea acum sa iert

Caci durerea nu o mai suport

Cu inima mereu ma cert

Si sufletul mi-e-aproape mort/

Cum ai putut ca sa tradezi

Sufletul meu nevinovat

Cum oare poti ca sa ma vezi

Cum ma resemnez si tac/

Cum poti sa ma privesti in ochi?

Tu, demon cu chip de inger

Caci ochii mei privesc in gol

Iar sufletul numai spre cer/

Incerc din rasputeri sa caut

Dar in zadar...nu reusesc

Un raspuns la intrebarea

Cum inca pot sa te iubesc?/

Caci tu, demon cu chip de inger

Sufletul mi l-ai furat

Cu drag inima eu iti ofer

Si tu sperantele mi-ai spulberat/

Tu nici macar n-ai intrebat

De ce in tine am crezut

In spini inima mi-ai aruncat

Nici sange nu a mai avut/

Macar de ai fi recunoscut

Inapoi sufletul sa-mi fi dat

Greseala ce tu ai facut

De tot viata mi-a secat/

In praf inima de mi-ai fi dat

Si tot era mai bine

Usor, usor s-ar fi scuturat

Umila s-ar fi intors la mine/

Dar in spini este mai complicat

Caci durerea e mai mare

Prin inima sufletul mi-a intepat

Si sangele curgea siroaie/

Degeaba incerci acum s-o mangai

Caci pentru ea nu mai existi

Si rana inca e deschisa

Nu are rost sa mai insisti/

Si totusi sufletul te vrea

Si nu cred ca o sa aiba pace

Cu inima de s-ar certa

Lui tot de tine ii place/

Ar vrea sa te ntorci inapoi

Sa vindeci ranile ce ai facut

Dar timpul nu-l poti da inapoi

Si ranile inca n-au disparut/

Caci si de ai vrea ca sa te iert

Tot nu stiu daca e bine

Mi-e teama sa nu regret

Caci demonul inca zace in tine/

Cum oare am vazut in tine

Un inger pe cand de fapt

Un demon cred ca e mai bine

Chiar daca pare cam ciudat/

Si totusi am un gust amar

Dupa tot ce s-a intamlat

As vrea trecutul sa dipara

Si durerea sa o fi uitat/

Dar o sa vina si ziua in care

Sa fiu si eu doar fericita

Dumnezeu sa aiba grija mare

De inima mea chinuita/

Si nu ma rog acum decat

Sa pot sa ma gandesc la tine

O rugaciune sa fi putut

Sa o spui impreuna cu mine/

Caci chiar si daca m-ai tradat

Ura nu ma ajuta cu nimic

Desi inca nu te-am uitat

Nu poti sa-mi fi decat amic./

Asa ca roaga-te la Dumnezeu

Sufletul ca sa-ti indrepte

Asa cum m-am rugat si eu

Din inima ca sa te ierte.

Pain

Crying, laughing in thought and forget the past

Hoping to everything I never had,

With tears washing hopes that laughing

In bodies forgotten with just one word,

Thinking just a moment what I did

Smiling in quietly that divert us

Forgive the suffering that I knew

Silenced, mutely enduring...

People

Ce ma surprinde cel mai mult la oameni? Faptul ca se plictisesc de copilarie, se grabesc sa creasca, apoi iarasi tânjesc sa fie copii; că îsi pierd sanatatea ca sa faca bani si apoi îsi cheltuiesc banii ca sa-si refaca sanatatea; faptul ca se gandesc cu teama la viitor si uita prezentul iar astfel nu traiesc nici prezentul nici viitorul; ca traiesc ca si cum nu ar muri niciodata si mor ca si cum nu ar fi trait.

Autumn

Toamna este o a doua primavara, când fiecare frunza e o floare.

Love me

Iubeste-ma cand o merit cel mai putin, caci atunci am nevoie cel mai mult!

Rainbow

Un curcubeu care sta un sfert de ceas pe cer nu mai este privit de nimeni.

Stars

Tinteste spre luna. Chiar daca nu reusesti, macar vei fi printre stele.

Forget

Cand vrei sa uiti pe cineva, inseamna ca te gandesti la el.

Smile.

Smile. Even it's a sad smile because sadder than a sad smile it's the sadness of not knowing how to smile...

The words

Cuvintele sunt lacrimile celor care ar fi vrut asa de mult sa planga si nu au putut.

Winter dream

Flori de gheaţă s-au aşternut la fereastra mea. Închid ochii şi în faţa mea apare un lung camp acoperit cu mărgăritare sclipitoare. Glasul vântului de iarnă parcă îmi şopteşte povestea lui. Şi deodată, Zâna Iernii m-a luat în zbor pe aripile ei străvezii. Era la fel ca în poveştile şi basmele pe care mama mea mi le citea în fiecare seară.Ea îmi prezentă întreg ţinutul pe care a pus stăpânire, după care pocnit din degete şi un roi de fluturii albi m-au înconjurat.Fulgii începuseră să zboare, iar spre surprinderea mea, aveam aripi, pluteam şi dansam împreună cu ei, dansul fulgilor de nea. Zâna îşi aduse caleaşca fermecată şi zbură împreună cu noii mei prietenii.

Era atât de frumos! Străbăteam cerul cu propriile mele aripi!După lungi zboruri, în final am ajuns într-un loc minunat. Era palatul zânei. O clădire de gheaţă ca oglinda împodobită de un păianjen iscusit şi pânze de un alb strălucitor îţi umpleau ochii. Am păşit în palatul de cristal împreună cu fulgii, vântul şi zâna. În mijlocul palatului era un loc magic. Fulgii construiau oameni de zăpadă, iar vântul mă ducea în împărăţia lui, împărăţia poveştilor nemuritoare.
Era ceva de neînchipuit! Deodată, o ploaie de steluţe începu a curge din tavanul de gheaţă.Acei fulgi erau visele mele devenite realitate,acum!Parcă era o poveste de demult şi îmi doream atât de mult să fie real!
Ioan Slavici spunea :"Nu e nimic mai trist ca o copilărie tristă închideţi ochii şi visaţi alături de mine! “Nu lăsa visele să piară, pentru că dacă visele mor viaţa nu este decât o pasăre cu aripi rupte care nu mai poate să zboare.“